Activități opționale

Într-o lume diversificată și multiculturală, din ce în ce mai mulți copii se găsesc într-un mediu unde se vorbesc cel puțin două limbi diferite. Unii definesc bilingualismul ca fiind capacitatea unei persoane de a comunica în mod egal în două limbi diferite, în timp ce pentru alții bilingualismul este capacitatea de a comunica în două limbi diferite, cu performanțe mai bune într-una dintre cele două limbi.
Există o mulțime de teorii despre ”cel mai bun mod” de a crește un copil bilingv, dar majoritatea cercetătorilor sunt de acord ca un copil care încă de la o vârstă fragedă intră în contact cu două limbi în același timp, le va învăța pe amândouă. Într-un studiu recent cu privire la importanța învățării în procesul de dezvoltare a creierului în primii 3 ani de viață, se sugerează că limbile străine ar trebui să fie învățate de către copii cât mai devreme posibil. Însă, cu atâtea cerințe impuse copilului, părinții își pot pune întrebarea firească: Este important pentru copilul meu să învețe o limbă străină la o vârstă foarte fragedă? De ce? Care ar fi posibilitățile de învățare a unei limbi străine la copiii mici?
În general, copiii au o capacitate foarte mare de învățare a cuvintelor. Când părinții folosesc cuvinte în limbi diferite pentru a desemna același obiect ( de ex. câine sau dog), copilul va învăța pur și simplu că ambele cuvinte se aplică la acel obiect.
Dacă mai târziu, copilul va spune: ”uite un dog”, părintele îi va răspunde ”da, este un câine, dog”.
La vârste mici, până la 2 -3 ani este mai bine ca denumirile obiectelor în ambele limbi să fie introduse gradual. La 2 -3 ani este bine ca una dintre cele două limbi să devină principală, în care copilul învață gradual construcția propozițiilor, urmând ca apoi să învețe regulile celeilalte limbi. Dacă, copilul devine confuz sau frustrat de schimbările de limbă, rămâneți la o singură limbă, cea de-a doua urmând să fie învățată mai târziu.
În primul rând este important să încurajați interesul copilului dvs. în alte culturi, în alte limbi și să-i arătați cât de mult apreciați dvs. efortul lui de a învăța o nouă limbă. Dacă aveți posibilitatea, participați alături de copil la evenimente culturale cu muzică, dans și de ce nu chiar cu specialități culinare din țara a cărei limbă o va învăța copilul dvs. Tot așa, cărțile, CD-urile și casetele video reprezintă un ajutor substanțialîn învățarea limbilor străine. Dacă sunteți chiar dumneavoastră înșivă un vorbitor al acelei limbi străine, puteți să-i citiți copilului și să-l învățați cuvinte, expresii noi, fără însă să-l forțați să învețe.
Părinții își pot îmbunătăți propriul limbaj bilingv, în timp ce dezvoltă cunoștințele bilingve la copiii lor. Bilingvismul nu afectează în mod negativ educația copilului, ci dimpotrivă are un impact pozitiv asupra dezvoltării psihice a copilului.

● Să-și dezvolte vocabularul.

● Îmbunătățesc capacitatea intelectuală și IQ-ul copiilor.

● Cunoașterea unei limbi străine, nu înseamnă doar o modalitate de a exprima idei și sentimente în alt limbaj, ci corespunde cu o deschidere importantă către alt tip de valori, către o civilizație și o cultură diferită. Multilingvismul reprezintă o îmbogățire a spiritului.

● Se știe, în urma cercetărilor efectuate în domeniu, că studierea unei limbi străine poate îmbunătăți capacitatea de a comunica și ajută la dezvoltarea cognitivă a micuților.

● Dacă lecțiile într-o limbă străină încep din timp, copilul va fi mult mai bine pregătit când va ajunge să studieze limba respectivă în cadrul școlii.

● Nu ignorați pregătirea importantă pentru viitor, un alt atuu al deprinderii de cunoștințe multilingvistice. În societatea globalizată de astăzi, în era internetului și a computerelor, în care accesul la informație este vital, cunoașterea mai multor limbi străine este indispensabilă.

● Chiar dacă este un avantaj cu bătaie lungă, nu uitați că atunci când vrem să găsim o slujbă depinde mult și de capacitatea noastră de a comunica în mai multe limbi.

Cursurile Helen Doron Early English ofera lecții de engleza vorbită tuturor copiilor, de la bebeluși la tineri. Metoda Helen Doron se bazează pe abilitatea naturală a copilului de a asimila limba vorbită din mediul său prin ascultare repetată și încurajare. Lecțiile asigură un mediu plăcut în care copiii pot învăța engleza cu aceeași ușurință cu care învață propria limbă maternă.

Metoda Helen Doron a fost dezvoltată și inițiată de Helen Doron, lingvist și educator, în 1985. Această metodă unică permite copiilor ca începând cu vârsta de 3 luni să învețe engleza precum învață limba maternă – prin ascultare repetată și încurajare. Inspirația lui Helen Doron pentru metodă a venit când fiica ei de 4 ani a învățat să cânte la vioară cu ajutorul metodei Suzuki. Dr. Suzuki și-a numit metoda ”abordarea limbii materne” pentru a învăța muzică așa cum el îi învață pe copii să cânte la chitară ascultând muzică înainte de a citi notele. Într-adevăr, pe când vorbea Dr. Suzuki despre predarea ”limbajului muzicii”, Helen și-a dat seama că acesta era lucru care nu mergea în predarea limbii copiilor din întreaga lume. Ei chiar trebuiau să învețe ”muzica limbajului”. Așa cum bebelușii și copiii învață limba maternă auzind cuvinte, propoziții, cântece și povești din nou și din nou, și primind feedback pozitiv de la părinții lor, tot așa pot copiii învăța o limbă străină folosind aceeași tehnică naturală. În plus, teoriile lui Glenn Doman și ale Institutes for the Achievement of Human Potetial (Institul pentru atingerea potențialului uman) au fost o influență puternică pentru metoda Helen Doron de a înțelege potențialul incredibil al copiilor și căile prin care l-ar putea atinge.

Astăzi, sistemul de engleză Helen Doron oferă diferite cursuri în engleză pentru copii cu vârste între 3 luni și vârsta de terminare a școlii (18 ani în cele mai multe țări). Milioane de copii au învățat engleza prin această metodă. Metoda Helen Doron este exprimată prin joacă, povești, caiete de lucru, cartonașe cu imagini, povești, cântece originale pentru a veni în sprijinul limbii engleze vorbite, a pronunției, a gramaticii, a vocabularului și scrisului și cititului pentru copii mai mari. Învățarea este rapidă, distractivă și naturală, cu pregătire pentru examenele internaționale de limbă engleză ținute într-o manieră relaxată și placută.

● Atât cursurile, cât și vizionarea spectacolelor – reprezintă o metodă eficientă de a stimula încrederea și stima de sine a micuților, de a combate timiditatea și tracul, de a le pune creativitatea și imaginația la lucru. Acestea sunt doar câteva beneficii pe care le poate avea teatru în dezvoltarea micuților.

● Învață să socializeze!

Cursurile de teatru presupun interacțiunea cu alți copii, cooperarea și crearea unor situații în care copilul este nevoit să respecte reguli. Micuțul poate lega mai ușor prietenii.

● Contribuie la depășirea emoțiilor și temerii de a vorbi în public (tracului)!

Majoritatea copiilor au trac și devin timizi atunci când sunt nevoiți să vorbească în fața unei mulțimi. Cursurile de teatru presupun în primul rând jucarea unui rol pe scenă în fața spectatorilor. În acest fel, copiii se învață de mici cu vorbitul în public și cu audiența, ceea ce îi ajută foarte mult la școală, dar și în maturitate.

● Îi dezvoltă capacitatea de a se autocontrola!

Unul dintre marile beneficii ale urmării claselor de teatru încă de când sunt mici este acela că îl ajută pe copil să își stăpânească emoțiile și impulsurile, să le controleze și să le canalizeze spre acțiuni pozitive. Aceasta este o mare performanță pe care o poate atinge micuțul și una dintre cele mai grele ”lecții” pe care părinții sunt nevoiți să îl învețe. Cursurile de actorie te pot suplini cu succes în acest sens.

● Dezvoltarea limbajului și îmbogățirea culturii generale!

Cursurile de teatru și piesele puse în scenă, nu fac decât să îmbogățească din plin cunoștințele generale ale copiilor. Ei pătrund în noi universuri, cunosc personaje istorice, opere clasice care trebuie știute de orice copil și află o mulțime de lucruri interesante. În plus, își îmbogățesc vocabularul cu termeni noi și îi ajută să aibă o vorbire mai fluentă și mai corectă.

● Dezvoltă pasiunea pentru citit!

Fascinantul univers al teatrului, se bazează pe o gamă largă de piese literare, implicit cărți. Acestea reprezintă baza oricărei puneri în scenă a unei piese. Au ocazia să învețe mai multe despre uimitoarea lume a literaturii, despre scriitorii clasici și nu numai, dar mai ales să descopere, de ce nu, pasiunea pentru citit!

● Îmbunătățește limbajul corporal!

Un alt beneficiu, pe care puține cursuri pentru copii îl au, este acela că prin jucarea unui rol, copilul se exprimă nu numai verbal, ci și prin gesturi și mimică. El învață să își controleze mișcările și gesturile și să le folosească în anumite situații, ceea ce îi oferă o expresivitate corporală esențială.

● Ajută la dezvoltarea încrederii și a stimei de sine!

Încrederea și stima de sine a copilului sunt destul de greu de modelat la copil. Însă, există soluții, iar cursurile de teatru le stimulează pe amândouă:încrederea și stima de sine. Realizările de care au parte la aceste cursuri, faptul că reușește să pună în scenă piesa, că au acces la spectacole, că profesoara îl laudă, toate acestea contribuie la stimularea încrederii în forțele proprii și la dezvoltarea respectului de sine.

● Dezvoltă memoria, gândirea, atenția, concentrarea!

Teatrul ajută activ la dezvoltarea abilităților de învățare. Acesta construiește o bază temeinică pentru perioada școlii. Prin învățarea pieselor și punerea lor în scenă, copiii folosesc memoria, creativitatea, atenția și fac exerciții de concentrare.

Cursurile de teatru îi stimulează intelectual pe copii!

Au ca scop practicarea sportului, în special a artelor marțiale, având beneficii asupra dezvoltării personale și a stăpânirii de sine a copilului, a competitivității prin spiritul de fairplay.

Practicarea artelor marțiale, indiferent de stilul practicat, presupune disciplină, respectarea unei conduite civilizate și a unor valori morale cum ar fi: responsabilitatea, autocunoașterea, dezvoltarea personală, competențele, loialitatea, sinceritatea, spiritualitatea.

Clubul FDJ Pitești este un club tânăr, apărut din dorința de a progresa și de a oferi sportivilor toate condițiile necesare pentru performanță, dedicat artelor marțiale de contact și nu numai, și care urmărește modelarea tinerilor prin armonizarea celor trei aspecte fundamentale: minte, trup și spirit, într-un cadru prietenos și competitiv (rezultate remarcabile ale sportivilor pe plan intern și internațional).

(acompaniament la orgă a cântecelor învățate, exersare de solfegii, exersare în grup)

Sudierea muzicii în copilărie antrenează creierul, la fel cum sportul tonifică mușchii.

Educația muzicală are numeroase efecte benefice asupra copiilor. Mai multe studii de specialitate, au asociat-o cu rezultate școlare mai bune, cu un procentaj ridicat al tinerilor care intră la facultate, cu un procentaj foarte mic al tinerilor care fumează, ori consumă alcool sau droguri și cu un procentaj la fel de mic al celor cu probleme de comportament. Dar nu numai atât, influențele ei pozitive pot fi observate de la cele mai mici vârste.

Copiilor le plac sunetele și intonațiile. Putem observa acest lucru în fiecare zi. Dacă îi vorbim unui copil pe un anume ton și în alte ipostaze, folosim, de exemplu, un ton mai teatral, vom vedea că micuțul se uită imediat la noi. Modificările de ton, îi captează rapid atenția. Prin folosirea unui ton mai teatral, micuțului îi va fi mai ușor să vorbească și mai târziu își va dezvolta cu ușurință vocabularul.

Micuțul își dorește să cânte. Pentru a reuși acest lucru, trebuie să asculte, să învețe cuvintele și să simtă intonațiile.

Muzica le stimulează copiilor creativitatea și coordonarea și îi ajută să socializeze mai ușor.

Dacă, muzica face parte din viața de zi cu zi a copilului, îi sunt stimulate atât gândirea, cât și dezvoltarea fizică. Nu trebuie să ne propunem să devină un mare muzician, nu este vorba despre performanță, ci despre experiență. Nici nu trebuie să-i impunem un anumit gen de muzical, ci trebuie lăsat să și-l aleagă singur. Desigur, atunci când este mic, putem să-l îndrumăm spre un anumit gen muzical și spre studierea unui instrument anume.

Educația muzicală, îi ajută pe copiii de la o vârstă foarte fragedă să-și dezvolte abilitățile cognitive. Într-un stufdiu realizat în SUA, s-a observat că micuții de 3 ani care au primit lecții de pian sau studiau muzica vocală, au obținut scoruri mai mari la testele IQ, față de prichindeii de aceeași vârstă care nu au luat lecții de pian. Un alt studiu a demonstrat că micuții care au primit lecții de pian și-au îmbunătățit abilitățile spațial-temporale mult mai mult decât alți copii care au urmat alte cursuri.

Ajută copiii să învețe pașii specifici fiecărui tip de dans.

Copiii care dansează de mici au o capacitate foarte mare de învățare și memorizare.

Importanța dansului la vârste mici, nu doar sub aspectul mișcării este necesar pentru creșterea și sănătatea micuțului, mai ales ca antrenament neuro-psihologic.

Dansul este foarte important în stabilirea unor noi legături între centrii nervoși din creier și măduva spinării.

Cadențarea mișcărilor în raport cu stimulii auditivi ai ritmului obligă creierul fraged al micuțului să formeze noi rețele de transmitere a impulsurilor și mesajelor, crescând masa de țesut nervos.

Are ca beneficiu dezvoltarea armonioasă a organismului și dezvoltarea deprinderilor sportive, prin cunoașterea tipurilor de înot.

Dezvoltă aptitudinile copiilor pentru a se mișca în apă.

Tonifică mușchii și totodată ajută la dezvoltarea acestora.

Te ajută să-ți stabilești scopuri și să-ți îmbunătățești auto-disciplina: nu renunți la jumătatea bazinului, insiști să termini ora de înot planificată.

Formează o masă musculară care nu dispare cu totul, iar dacă renunți pentru o perioadă la înot, după doar câteva ore de antrenament vei reveni la forma fizică pe care o aveai cândva.

Înotul obișnuit crește rezistența, musculatura și capacitatea cardiovasculară.

Cei mici sunt obișnuiți încă din perioada intrauterină cu mișcările de bază ale înotului, astfel pot deprinde cu ușurință mișcări mult mai elaborate, când încep să meargă la cursuri de înot.

Este recomandat să-i familiarizați pe cei mici cu înotul de la vârste foarte mici, 3 – 4 ani.

Se organizează jocuri și competiții.

(desen – pictură – modelaj-dactilopictură)

Sunt concepute conform nivelului de vârstă al copilului, de la 1 an și 6 luni până la 6 – 7 ani. Prima formă de exprimare grafică a copilului mic este mâzgălitura. Acesta are un înțeles pentru el, deși adulții nu percep reprezentarea.

Treptat, cu ajutor și perseverență, copiii învață să redea obiecte sau chiar imagini respectând realitatea.

Prin desen, copilul se simte important, descoperind o altă variantă de exprimare a ceea ce simte, a ceea ce gândește și cum percepe lumea înconjurătoare.

Elementele plastice care se învață la grădiniță sunt: punctul, linia, pata de culoare, forma și combinații ale acestora.

În prima etapă, copilul învață să deseneze utilizând creionul grafic, apoi creioanele colorate și mai târziu carioca.

Pentru utilizarea elementelor grafice și instrumentele specifice desenului, educatoarea trebuie să proiecteze activități cu teme simple precum: Fulgerul, Floarea, Nori, Soarele, Omul, Bradul, Copacul, Sacul, Clopoțelul, Mașina, Steluța etc., iar mai apoi trece la compoziții simple, apoi mai complexe, având ca posibile teme: Anotimpurile, Familia, La bunici, Prietenii, Jucăriile mele, Parcul etc.

Din punct de vedere psihologic, desenul poate fi utilizat fie ca teste de inteligență, fie ca test de personalitate.

Activitatea de pictură se desfășoară diferit de cele de desen prin faptul că se utilizează instrumente diferite (pensula, acuarele, pasta de dinți, paie, dopuri de plută etc.), păstrându-se aceleași teme sau se pot alege și altele, în funcție de context și de vârsta copilului.

Prima formă de exprimare prin pictură la copiii mici este dactilopictura sau pictura cu degețelul. La această vârstă, copiii nu au bine dezvoltați mușchii mici ai mâinii și nu își pot coordona bine mișcările, fiindu-le foarte greu să picteze cu pensula. De aceea, micuții învață să picteze mai întâi cu degețelul, urmărind ca mai apoi să utilizeze pensula sau alte instrumente (vată, ștampile etc.).

Pentru dezvoltarea imaginației, educatoarele pot da copiilor teme concrete de realizat sau îi pot lăsa să aleagă singuri ceea ce vor să redea prin desen și culoare.

Prin pictură, desen și modelaj, adultul formează copiilor deprinderi de lucru, capacități de exprimare, îl ajută pe copil să realizeze corespondențe între elementele de limbaj plastic și natură, stimulează expresivitatea și creativitatea și nu în ultimul rând , dezvoltă armonios și multilateral personalitatea copiilor.

Acest curs are ca obiective:

● să cunoască și să utilizeze unelte simple de lucru;

● să sesizeze modificările materialelor în urma prelucrării lor;

● să identifice, să proiecteze și să găsească soluții pentru realizarea temelor propuse;

● să efectueze operații simple de lucru cu materiale din natură și sintetice;

● să fie capabil să realizeze lucrări practice inspirate din natură și viața cotidiană, valorificând deprinderile de lucru însușite.

Este primul program opțional educativ nonformal de dezvoltare personală a copilului cu vârsta cuprinsă între 2 – 14 ani, ce pune în practică îmbinarea pedagogiei formale, ideile pedagogiilor alternative, concepte psihologice moderne și metode psihoterapeutice, promovând conceptul de dezvoltare holistă a copilului, cu scopul de a acoperi o paletă mult mai largă a intelectului uman, având în vedere nu doar competențele academice, ci și capacitățile, deprinderile, atitudinile ce țin de dezvoltarea socio-emoțională, cognitivă și psiho-motrică.

Acest club este un program non-formal cu orientare practică, aplicativă, cu puternică componentă experiențială și învățare activă ce are ca scop dezvoltarea creativității și stimularea imaginației, stimularea învățării prin joc și favorizarea comunicării, stimularea exprimării emoțiilor, dezvoltarea gândirii verticale, etc., în vederea atingerii tututot nivelurilor creativității – creativitate expresivă, creativitate productivă, creativitate inventivă, creativitate inovativă și de ce nu, creativitate emergentă.

Copilul învață prin joc. El construiește și descoperă, își imaginează și zâmbește, imită și înțelege, cercetează și explică. Totul este joc, pentru că jocul este la îndemâna sa, îi înlesnește cunoașterea, îi îmbogățește lumea, îl învață fără să simtă povara sarcinilor primite, îl educă, îl formează, îi dezvoltă personalitatea.

Încurajăm copilul să se joace. Prin joc, își explorează propriul univers, își construiește o imagine pozitivă de sine, îi înțelege pe cei din jur, conștientizează importanța unui comportament asertiv.

Îl învățăm pe copil să se joace. El va înțelege natura jocurilor, regulile și importanța respectării lor, spiritul de echipă, cum să piardă și cum să câștige.

Îi oferim jocuri corespunzătoare fiecărei etape de dezvoltare bio-fizică și psihologică, specifice celor 8 tipuri de inteligență, atractive, instructive și diversificate.

Pentru a deveni o dimensiune permanentă a existenței umane, educația trebuie să aibă un caracter global, conjugând armonios și eficient latura formală cu cea nonformală și informală.

Programul urmărește:

–          dezvoltarea creativității, expresivității și a spontaneității copilului;

–          dezvoltarea capacității de exprimare a gândurilor și sentimentelor;

–          gestionarea adecvată a relațiilor;

–          conștientizarea valorii relației de prietenie;

–          formarea unei atitudini proexplorare, investigare și cercetare;

–          încurajarea exprimării propriilor dorințe și aspirații;

–          formarea capacității de ”afirmare de sine”

–          educarea trăsăturilor pozitive de voință și de caracter și formarea unei atitudini pozitive față de ceilalți.

–          Dezvoltarea personalității copilului, ca urmare firească a interesului crescând al societății românești pentru educația și formarea continuă și eficientă a copiilor și tinerilor săi, pentru devenirea ulterioară a cetățeanului global, de succes.

Conținuturi:

–          jocuri de gândire critică, de logică matematică;

–          jocuri de dezvoltare a simțului tactil;

–          jocuri de strategie;

–          jocuri care solicită memoria vizuală, percepția, atenția distributivă și concentrarea asupra imaginilor.

Cursul se adresează copiilor cu vârsta peste 4 ani.

Conținut:

–          inițiere;

–          învățarea de strategii și scheme de joc.

Avantajele și beneficiile șahului în dezvoltarea intelectuală a copiilor sunt imense. Mai simplu fie spus, șahul – acest joc clasic de strategie – face copiii mai deștepți. Cum? Crește concentrarea, capacitățile intelectuale, memoria, dar și gândirea analitică și abstractă. Iată cele mai importante beneficii ale șahului pentru copii.

• Concentrarea

Unul dintre cele mai importante beneficii stă în crețterea capacității de atenție și concentrare. Șahul implică atenția la orice mișcare a adversarului pentru a putea gândi strategia și mutarea următoare. Dacă se ratează o mișcare, tot jocul poate fi compromis.

• Anticiparea

Micuții învață să anticipeze o anumită mișcare sau mutare înainte ca aceasta să se întâmple. Ei își dezvoltă capacitatea de a gândi înainte de a acționa, ceea ce îi va ajuta enorm la maturitate și îi va scăpa dintr-o mulțime de situații jenante sau complicate. Micuții învață să vizualizeze mental tabla de șah și vizualizând mai întâi în minte mișcările înainte de a le pune în practică. Este important ca atunci când îi înveți pe copii șah, să îi stimulezi să își răspundă mereu la următoarea întrebare înainte de a face o mutare “dacă aș face acest lucru, ce s-ar putea întâmpla atunci, și cum aș putea răspunde?”.

• Răbdarea

Răbdarea nu este una dintre calitățile principale ale copiilor. Șahul este unul dintre jocurile care necesită o cantitate generoasă de răbdare și este cel care îi ajută pe copii să își dezvolte și să cultive această abilitate destul de greu de cultivat.

• Gândirea concretă, dar și abstractă

Pe de-o parte, copiii sunt stimulați să gândească logic fiecare mișcare, să prevadă mișcările adversarului și să realizeze în minte o strategie. Pe de altă parte, aceștia sunt încurajați să treacă peste detalii și să ia mereu în considerare imaginea de ansamblu. Ei învață să ia modelele folosite într-un context și să le aplice la situații asemănătoare. De asemenea îi ajută să rezolve probleme printr-o gândire independentă și le stimulează creativitatea.

● Latura socială

Șahul are și o latură socială pe care o imprimă și o impune jucătorilor. Există o etichetă a acestui joc, care le oferă micuților posibilitatea să lege prietenii.

       ● Memoria

Șahul ajută la îmbunătățirea memoriei la copii. Stimulii vizuali pe care îi presupune tabla de șah, precum și reținerea mișcărilor adversarilor reprezintă exerciții nemaipomenite pentru a stimula și exersa memoria.

• Responsabilitate

Șahul face copiii să fie mai responsabili. Ei își asumă alegerile, mutările, strategiile și devin responsabili pentru felul în care decurge jocul. În plus, acest joc are reguli stricte, bine definite pe care micuții sunt obligați să le respecte și își asumă responsabilitatea pentru ele. Toate acestea îi vor folosi mai târziu în viață, la maturitate, atunci când sunt puși în fața unor situații în care trebuie să ia decizii și să își asume răspunderea pentru ele.

Dezvoltarea personală este procesul de îmbunătățire a abilităților, de dezvoltare a aptitudinilor și de autocunoaștere asistată de un specialist.
Pentru a ajuta copiii să se dezvolte, se folosesc tehnici specifice de facilitare a autocunoașterii, de stimulare a creativității, a empatiei în scopul obținerii și menținerii stării de bine și a succesului. Prin dezvoltare personală, crește capacitatea de a rezolva probleme, se îmbunătățește procesul de decizie și orientarea vocațională.

Copiii au posibilitatea de a depăși limitările emoționale, de a-și perfecționa abilitătile de socializare, de a crește autocontrolul, rezistența și de a îmbunătăți capacitatea de inițiere și menținere a unor relații empatice și asertive.

Tehnicile și metodele sunt specifice lucrului în grup, după o evaluare individuală a fiecărui copil. Se folosește jocul, rezolvarea de probleme, muzica, dansul și modelajul astfel încât copilul să se simtă în largul său. Atmosfera este destinsă, specifică învățării nonformale.
Se folosesc mijloace moderne audio – video, aromoterapia, jocuri și jucării specifice vârstei, precum și povești raționale, terapeutice.

Prin acest curs, vom putea urmări la copil:

● evoluția privind abilitățile de comunicare, de socializare;

● modul de relaționare cu ceilalți;

● nivelul de stimă de sine a copilului;

● creșterea autocontrolului;

● dezvoltarea creativității în rezolvarea de probleme;

● depațirea unor limitări emoționale, a anxietății;

● petrecerea unui timp de calitate;

● plăcerea de a veni la curs.

Consilierea psihologică este o formă de intervenție psihologică, care se adresează persoanelor sănătoase aflate într-o situație de impas, cu privire la rezolvarea unor situații de criză, sociale, profesionale sau familiale.

Consilierea are un caracter formativ, se axează pe dezvoltarea unor abilități practice sau personale, în timp ce psihoterapia se concentrează pe suferința interioară (tristețe, anxietate, durere, doliu sau separare, frici, compulsii, atacuri de panică etc.).

Prin consiliere psihologică se urmărește autocunoașterea, optimizarea și dezvoltarea personală, respectiv adaptarea cât mai eficientă la mediul extern, a clientului de consiliere.

Prin consiliere psihologică, încercăm să intervenim cu mijloace specifice psihologice, în scopul de a optimiza, stimula autocunoașterea și dezvoltarea personală, a preveni probleme emoționale, cognitive și de comportament.

Societatea noastră se află într-o permanentă schimbare, iar același lucru se întâmplă și cu inovațiile tehnice și științifice. Calculatorul a influentat o parte a vieții noastre, manifestându-se în toate domeniile. Forma comunicațiilor, ritmul de viață, munca și chiar mediul înconjurător în care trăim au suferit, datorită acestei inovații, modificări esențiale.
Azi nu se vorbește în zadar despre așa-numita “societate informațională”, aceasta fiind socotită o comunitate al cărei bun esențial – informațiile – s-au dezvoltat în mod continuu. Aceia care, în cadrul societății informaționale, din diferite motive sunt rupți de informații, se confruntă deja cu mari probleme, fiind în mod clar, dezavantajați.
Se știe că această dezvoltare rapidă a informațiilor va avea repercursiuni catastrofale asupra tuturor țărilor și regiunilor mai puțin dezvoltate (mai ales a acelora din lumea a treia), întrucât acestea au numai un acces limitat la resurse.
Criticii societății informaționale își manifestă, prin urmare, mereu teama ca dezvoltarea anterioară nedirijată a societății informaționale va conduce sigur la o societate de clasa a doua. Și aceasta nu numai regional, între prima și a treia lume, ci chiar și în interiorul țărilor industrializate.
Utilizarea calculatorului are efecte în special asupra urmatoarelor domenii:

• asupra domeniului activității productive;
• în învătățământ;
• în domeniul privat;
• asupra mediului înconjurător;
• efecte prin accesul liber la informație.

În ceea ce privește efectele calculatorului în învățământ există atât aspecte pozitive cât și negative. Este cunoscut faptul că în învățământul din țara noastră predomină aspectul informativ ân defavoarea celui formativ. Introducerea informaticii ca materie școlară și, mai mult, introducerea tehnologiilor informatice în mediul școlar trebuie să aibă ca efect în primul rând, tocmai aspectul formativ, și ar fi o greșeală ca acest lucru să fie considerat numai sub aspectul asimilării de către elev a unui plus de informații (termeni noi, comenzi, instrucțiuni).
Scopul este deprinderea copiilor cu o gândire ordonată și logică, sau cu alte cuvinte, formarea unei gândiri algoritmice.
Printre efectele pozitive datorate utilizării tehnologiilor informatice se pot evidenția:

• un învățământ de tip nou realizat prin noi profesii, ramuri de învățământ și direcții de studiu;
• accesul mai simplu la învățământ;
• învățatul total amuzant.

La fiecare efect în parte se pot face câteva precizări. Calificările noi cer un învățământ nou. De aceea, în domeniul învățământului școlar, profesional si universitar s-a produs o schimbare profundă datorită noilor tehnologii informatice.
În ultimii ani au fost schimbate masiv planurile de învățământ, pentru ca viitoarelor generații să li se ofere calificările necesare profesiilor cerute de noile tehnologii informatice.
Internetul, în special, joacă un rol tot mai mare în învățământ și nu numai pentru faptul că elevii au posibilitatea să rezolve temele și să elaboreze referatele prin transfer din rețea. Mult mai importante sunt posibilitățile care se deschid prin dezvoltarea uriașelor biblioteci cu informații, special pentru anumite obiecte de studiu și teme, utile atât pentru profesori cât și pentru elevi.
Trebuie amintite si universitățile, care s-au adaptat deja mult la aceste transformări, prin introducerea noilor direcții de studiu si specializare. Învățământul la distanta (telelearning–ul) permite azi accesul la învățământ (de la cursurile de limbă si până la studiile universitare complete ), chiar și pentru aceia care, din motive geografice, familiale sau de sănătate, au fost exclusi până acum.
Prin contrast, programele moderne de învățare oferă foarte multe avantaje:

• sunt elaborate în mod remarcabil, într-un spirit cu adevărat pedagogic si didactic, eliminându-se astfel orice confuzii;
• beneficiază de animație, sonorizare.

Când elevului i se prezintă lecția în culori atractive, însoțită și de sunete vesele, învățatul poate deveni distractiv.
Utilizarea unor asemenea programe permite fiecărui individ un progres în studiu, în conformitate cu capacitățile sale de asimilare a cunoștințelor.
Programele de învățare trebuie să fie văzute ca o completare si extindere a formelor clasice.

A-ți încuraja copiii să facă sport este unul dintre cele mai bune moduri de a-i ajuta să dezvolte obiceiuri sănătoase care vor dura o viață.
Menține o stare bună de sănătate, spre deosebire de activitățile teoretice. Sportul este bun atât fizic, cât și cerebral. Implicarea într-un sport îi ajută pe copii să se dezvolte fizic.
Disciplina care se asociază cu sportul îi învață pe copii obiceiuri sănătoase precum alimentația echilibrată și a face mișcare.
Prin intermediul sportului, copiii își cultivă spiritul de echipă. Copiii învață să se coordoneze cu coechipierii pentru a atinge un scop anume sau a îndeplini o sarcină comună. Acest fapt implică aptitudini de comunicare superioare, capacitatea de a analiza situația și abilitatea de a lua decizii imediate și de o importanță majoră. Acestea sunt abilități pe care copiii noștri vor avea nevoie să le fi dezvoltat de când ies de pe băncile școlii și intră în lumea profesională.
Dezvoltă încrederea în sine. Implicarea într-un sport poate să crească foarte mult încrederea unui copil. Astfel, copiii care practică un sport manifestă încredere și în alte arii, precum studiile, a-și face prieteni sau a dezvolta relații la maturitate.
Experimentează succesul și să facă față cu bine eșecului. Sportul înseamnă la fel de mult a câștiga cât și a pierde. De aceea, practicarea unui sport îi ajută pe copii nu doar să accepte eșecul, dar și să învețe din el. Practicarea unui sport îi învață ăe copiii să-și dezvolte perseverența și să își stabilească strategii pentru a-și atinge obiectivele.
Depășească limitele. Sportul este în mare măsură despre a-și depăși capacitățile. A practica un sport în sens competițional îi ajută pe copii să își cunoască limitele și să muncească pentru a le depăși.
Îi ajută să își dezvolte aptitudinea de continuă dezvoltare.
Să-și controleze ținuta.
Să respire corect când vorbesc și când aleargă.
Ajută la reducerea apariției diabetului, obezității și bolilor de inimă.

Ședințele de logopedie sunt ținute de către o doamnă profesoară, cu experiență, de la Centrul Logopedic Pitești.

Dislalia, adică omiterea, înlocuirea, deformarea sau inversarea unuia sau mai multor sunete este foarte des întâlnită în perioada preșcolară. În această perioadă gândirea copilului este predominant concretă.

Tulburările de limbaj necorectate la timp au tendința să se consolideze și să se agraveze.

Tulburările intelectuale se asociază cu cele de limbaj, iar tulburările de recepție sau de emisie duc la alterarea laturii intelectuale a limbajului cu răsunet asupra afectivității și comportamentului copilului.

Ședințele de logopedie, prin diverse exerciții și jocuri poate ajuta copilul tău să pronunțe mai corect și să aibă un limbaj adecvat vârstei.

Logopedia, ca știință, s-a constituit atât din rațiuni practice, cât și teoretice, extinzându-și sfera de acțiune de la cercetarea limbajului și comunicării, în relația cu evoluția personalității, la formularea unor legi și metode de cercetare a limbajului tulburat, la prevenirea dificultăților verbale și la stimularea comportamentelor verbale.

Legile logopediei:

1. Orice abatatere, în formă și conținut, de la vorbirea standard, marcată prin disfuncționalitatea expresiei și receptivitatea limbajului, constituie o tulburare a acestuia.

2. Orice tulburare de limaj are tendința de a se agrava și consolida în timp, ca deprindere negativă;

3. Tulburările de limaj nu presupun un deficit de intelect sau senzorial, dar atunci când apar pe un asemenea fond, ele sunt mai grave, mai variate și mai extinse;

4. Tulburările de limaj au o frecvență mai mare în copilărie și în perioadele de constituire a limbajului, ca urmare a fragilității aparatului fonoarticular și a sistemelor cerebrale implicate în vorbire;

5. Toate tulburările de limbaj au un caracter tranzitoriu și sunt corectabile, educabile prin metode specifice logopedice și printr-o serie de procedee cu caracter general;

6. Tulburările de limbaj începând cu cele mai simple, produc efecte negative asupra personalității și comportamentului subiectului, deoarece ele sunt trăite dramatic și tensional pe fondul unei frustrări și anexietăți;

7. Tulburările de limbaj nu se transmit ereditar, în timp ce unele structuri anatomice care facilitează producerea acestora se pot regăsi la descendenți;

8. Tulburările de vorbire, până la vârsta 3 – 3 ani jumătate, nu au semnificație logopedică sau defectologică, ci una fiziologică, atunci când sunt produse ca urmare a nematurizării aparatului fonoarticular sau a sistemelor cerebrale implicate în vorbire;

9. Tulburările de limbaj prezintă o incidență mai mare și o simptomatologie mai gravă la sexul masculuin, comparativ cu cel feminin;

10. Terapia tulburărilor de limbaj se bazează pe o metodologie corectiv-recuperativă, ce se realizează în relație cu dezvoltarea și stimularea întregii activități psihivce a subiectului și armonizarea comportamentelor la condițiile mediului înconjurător.

În prezent, sfera logopediei se extinde asupra tuturor tulburărilor de limbaj, inclusiv asupra celor de voce, ca și asupra studiului comunicării în cadrul relațiilor interumane pentru dezvoltarea personalității și comportamentelor adaptabile.

Logopedia are un caracter aplicativ: de prevenire și înlăturare a tulburărilor de limbaj, în vederea dezvoltării psihice generale a persoanei, de a stabili sau restabili o relațiile cu semenii săi, de a facilita inserția în comunitate, de a se forma și dezvolta pe măsura disponibilității sale. Activitatea logopedică este centrată în special, asupra copiilor, nu numai din cauza frecvenței mai mari a handicapului de limbaj, dar și pentru faptul că la aceștia vorbirea este în continuă structurare și dezvoltare, iar dereglările apărute au tendința, ca odată cu trecerea timpului, să se consolideze și agraveze sub forma unor deprinderi deficitare, ceea ce necesită un efort mai mare pentru corectarea lor.

Logopedia are în primul rând un scop educativ; ea contribuie la formarea omului, îl ajută pe copil să depășească dificultățile școlare și de adaptare. Vârstele preșcolare și scolară mică sunt cele mai favorabile pentru o acțiune logopedică eficace.

Pe baza semnificațiilor teoretice și practice, obiectivele logopediei se pot grupa astfel:

1. Studierea și asigurarea unui climat favorabil dezvoltării și stimulării comunicării;
2. Prevenirea cauzelor care pot determina un handicap de limbaj;
3. Studierea simptomatologiei handicapurilor de limbaj și a metodelor și procedeelor corectării lor;
4. Cunoașterea și prevenirea efectelor negative de limbaj asupra comportamentului și personalității logopatului;
5. Elaborarea unei metodologii de diagnoză și prognoză diferențiată în logopedie;
6. Popularziarea științei logopedice și pregătirea familiei și a școlii pentru a manifesta înțelegere și sprijin față de logopat;
7. Formarea unor specialiști lopozi cu o pregătire psiho-pedagogică, teoretică și practic-aplicativă, care să stăpânească terapia handicapurilor de limbaj;
8. Studierea și cunoașterea diferitelor aspecte ale deficiențelor senzoriale și mintale, ce influențează constituirea structurilor limbajului;
9. Optimizarea activității logopedice, atât pentru terapia handicapurilor de limbaj, cât și pentru evitarea eșecurilor școlare și comportamentale;
10. Depistarea populației cu deficiențe de limbaj, începând cu vârsta preșcolară și organizarea activității pentru prevenirea și recuperarea handicapurilor de limbaj.

1.Cunoașterea posibilităților de ocrotire a naturii, a mediului în vederea cultivării atitudinii responsabile în protejarea mediului
– să manifeste disponibilitate în a participa la acțiuni de îngrijire și protejare a mediului, aplicând cunoștințe dobândite
2.Formarea unei atitudini adecvate față de mediul înconjurător
– să aplice norme de comportare specifice asigurării sănătății și protecției omului și a naturii.
3.Să-și îmbogățească vocabularul activ și pasiv în urma implicării conștiente în activitatea de educație ecologică (”a polua”, ”deșeuri”, ”ecologist”, ”a dăuna”, ”toxic”, ”depoluare”, etc.)

Educația igienico-sanitară urmărește dezvoltarea în rândurile populației, începând cu vârsta copilăriei, a unei concepții științifice despre sănătate și boală și a unui comportament igienic, în scopul ocrotirii și promovării sănătății individuale și a colectivității

Învățăm prin povești și jocuri de rol ce înseamnă circulația rutieră și cum ne protejăm de pericol în trafic.

Constituie arta plierii hârtiei colorate în modele de creaturi vii, obiecte neînsuflețite sau forme decorative abstracte.

Contribuie de la dezvoltarea simțului estetic, dobândirea deprinderilor psihomotrice de mânuire a materialelor și instrumentelor și de aplicare a acestora în activități utilitare.

Etimologic, cuvântul origami, de origine japoneză, este format din oru care are sensul de “a îndoi” și kami cu sensul de “hârtie”, deci “hârtie îndoită”. Numele de origami a fost adoptat în anul 1880, până atunci arta plierii hârtiei fiind denumită orikata. Formele care pot fi realizate prin această artă sunt legate de imaginația celui care pliază hârtia, dar există și categorii de forme tradiționale care includ flora și fauna. Arta origami din zilele noastre acoperă o zonă largă de forme, de la ceasuri cu cuc și dragoni, până la forme simple care exprimă mai degrabă spiritul decât forma unei imagini.

Există multe stiluri de origami, acestea pornind de la cele mai simple compoziții până la compoziții extraordinar de complexe, alcătuite din mai multe unități origami pentru a forma un poliedru, precum și reprezentări formate din două sau mai multe coli de hârtie. Cu toate aceste multe forme de abordare, cele mai simple forme de origami sunt modelele formate dintr-un pătrat de hârtie, fără a utiliza lipiciul. Se pot folosi diferite feluri de hârtie, de la cea subțire la cea groasă, precum și hârtia velină a revistelor sau hârtia de împachetat.

Arta origami a fost creată în baza aceleași estetici care a stat la baza ceremoniei ceaiului (cha no yu). O particularitate a modelelor origami vine în contradicție, totuși, cu principiile estetice nipone: simetria. Deși japonezul îndrăgește asimetria, arta origami, prin forța lucrurilor, produce simetrie. Cu toate acestea, excepția nu face din modelele artei plierii hârtiei un produs mai puțin valoros și apreciat de către japonezi.

Pe lângă valoarea estetică, arta origami mai are, în viața cotidiană, și una utilitară în vestimentație (broșe, ornamente de păr) și decorarea interioarelor (lămpi, bibelouri, abajururi). Uneori îndemânarea meșteșugului origami produce cupe, farfurii, cutii de diferite forme, șervețele ornamentale. Dar, nu trebuie să uităm că formele tradiționale ale acestei arte sunt modelele de cocori, broaște, berze, baloane și corăbii.